Poezie Aş vrea să fiu (1)

Aş vrea să fiu un fulg purtat de vânt

Departe peste-ntinderi nevăzute

Să mă desprind la fel ca un cuvânt,

Care-i purtat prin tainicele unde!



Aş vrea să fiu ca pasărea în zbor

Ca să mă pot desprinde de pământ ,

Să mă înalţ mai sus de orice nor

Aş vrea să mă-tâlnesc cu Acel Sfânt.



Aş vrea să fiu Izvorul cristalin

Ce-n calea lui se-adapă trecătorul

Să nu mai bea din a lumi pelin,

Ci să-l cunoască pe Mântuitorul!



Aş vrea să fiu ca apa curgătoare

Ce multe vieţi adapă-n al ei curs!

Să-mprospătez fiinţe trecătoare,

Atâta timp cât vrea Acel de sus!



Aş vrea să fiu copacul plin cu fructe

Să pot eu împărţii cu toţi drumeţii,

Iar cine gustă să găsească-o punte

Spre Cel din cer, ce este pâinea vieţii



Aş vrea să fiu o floare-n miresmată

Ce răspândeşte un parfum plăcut!

Iar trecători să găsească-ndată,

Un drum spre marele necunoscut!



Un drum ce duce înspre fericire

Spre paradisul dragostei cereştiti,

Acolo unde-al omului Iubire,

Aşteaptă ziua ca să-L întâlneşti.



Aş vrea să am o inimă bogată

Să pot cuprinde pe cel păcătos,

Să îi arat o dragoste curată!

Şi-n dragoste să-l vadă pe Cristos.



Să-şi poată-apoi deschide inima

Şi să-l primească pe Mântuitorul,

Apoi cu toţii ne vom bucura!

Când ne vom întâlni cu Salvatorul.



Amin