Poezie Iartă Doamne

Copiii Tăi cei neascultători

Iertare Doamne ca de-atâtea ori

Când rătăcim pe căi străine

Şi nimeni nu-i să ne caine

Că singuri ne urcăm în spate

Poveri de lespezi şi păcate



Rămâi cu mâna-ntinsă către noi

În cele mai de jos nevoi

Cuvântu-Ţi nu se mai aude

Obrazul Tău de lacrimi, ud e

Neghina prinde să rodească

În carnea noastră floarea ei de iască



Te-am răstignit şi Te mai răstignim

Că nu mai este loc în ţintirim

de-atâtea cruci. Şi lemnul este greu

Dar iartă-ne că Tu eşti Dumnezeu

Că lăcomindu-ne să ne luăm partea

În locul vieţii, noi ales-am moartea!