Poezie Încercând să urc

Încercând să mă urc pe o scară de har

m-a oprit un amar!

Dar în mine se-aprinse un jar

Şi-am pornit să muncesc pe hotar!



Încercând să fac bine la semenii

La acei ca de cremenii

Am primit eu ocară şi spinii

Dar prin lacrimi simţii două mâini



Două mâini dintr-o lume cerească

m-au luat dintr-o lume firească

s-au întins să mă izbăvească!

Şi-am simţit iar iubirea frăţiască.



Încercând să trăiesc eu zmerit

Mândria aduse-un cuvânt

Dar veni-ta Isus din zenit

mi-a şoptit să alung al mândrie-i cuvânt.



Încercând să muncesc pe ogorul Cel sfânt

Lenevia la mine-a venit

Şi-mi spunea: Nu munci aşa mult!

Dar eu de Domnul ascult.



Încercând să iubesc eu mai mult

m-a oprit un tumult!

Dar la mine ajunse-un cuvânt

m-a-nvăţat să iubesc pe pământ.



Şi de-atunci eu ajuns-am iubit

Căci Isus la mine-a venit

Din păcat am fost izbăvit

Cu Isus eu de-atunce trăiesc fericit.

Amin