Poezie Se aude vuiet

Se-aude vuiet



Se-aude vuiet ce-i mare, se-aude furtună şi jale,

Oriunde te duci se vesteşte;,, popor ce azi dormi te trezeşte!''.

Ţi-ajunge odihna şi somnul, n-ai fost, dar credeai:,,sunt cu Domnul''.

Astăzi priveşte-nainte, zarea-i senină dar Duhul nu minte.





Unde-i prigoana, ce mulţi se întreabă

De când se tot spune veghează ,veghează

Vin vaiuri şi ţipăt pentru pământ

Mulţi vor călca al lor legământ

Vor crede că-şi scapă viaţa de moarte

Dar viaţa rămasă de Domnu-i desparte.





Azi nu e furtună şi frică niciunde

Se fac rugăciuni în sat şi oriunde,

Nimeni nu-ţi spune, de esti creştin

Ascunde nu spune, de nu vrei suspin.





Vei plânge amar în ziua ce vine

Că n-ai adunat să ai candele pline

Si-a fost rugăciune, şi-a fost bucurie

Tu însă ai spus: astăzi fără mine,







De vine prigoana şi-alergi către munţi

In stânci ce-s crăpate ,doreşti să te-ascunzi

Atunci e durerea ce plânge în piept

,,O,frate şi soră acum te aştept.





Acum este vremea de stins îţi e glasul

Să-ntorci azi privirea, să-ndrepţi astăzi pasul

Popor este timpul, ridică-te azi

Să poţi în picioare rămâne-n necaz.

Amin.