Poezie Iubită porumbiţă

Iubită porumbită, Eu, te aştept

Da, acolo sus pe stâncă

Prin dragostea ce-ţi port

Ca să te scot din valea cea adâncă.



În ceruri, Eu, ţi-am pregătit

O casă nouă, sfântă

Voia Tatălui de-ai împlinit

Vei fi în cer...cea mai iubită!



Dureri şi câte-ai suferit

În valea cea de jale,

În ceruri vei fi răsplătit

De calci pe-a Fiului cărare.



O, porumbiţa Mea iubită

Tu nu-nţelegi cât te iubesc

Şi...ce haină-i pregătită

În ziua nunţii ca s-o porţi!



Eu, te-aştept cu dor în piept

În ziua nunţii să te am la masă;

Tu nu-ţelegi iubirea ce ţi-o port

Şi cât doresc să fii a Mea Mireasă.



O, porumbiţă Eu, ştiu cât ai răbdat

Pentru-al Meu Nume de-atâtea ori

Şi-n toate, vorbe grele-ai căpătat

Pentru-a zbura spre sfinţii nori.



Nu mai e mult, e doar secunda sfântă

Pentru acea zi în care Eu, voi reveni

Să te ridic de acolo de pe stâncă,

Cu Mine porumbiţă, pentru veşnicii!



Amin, Amin!