Poezie Ecoul destinului

Din zările îndepărtate

Se-aud glasuri înăbușite

Ce-ascund în ele un viitor;

Ecou-i clar, neîndurător.



Gândul și fapta rea sau bună

Până la ceruri clar răsună.

Suspinul, zâmbetul cel stins

În Cartea Vieții e cuprins.



Căci vorba ta de zi sau mâine

Poate răni sau să aline.

Balsamul ce îl torni cu drag

Îți va aduce ceru-n prag.



Și-n ziua judecății drepte,

De rai sau iad un pas desparte.

De ți-ai păzit alb al tău trai

Vei merge fericit în rai.