Poezie În ziua-n care versurile curg

În ziua-n care versurile curg

Ţâşnind ca o fântână,

Te rog slăvite Creator,

Să nu mă laşi de mână.



Nu mă lăsa de capul meu

Să plimb cum vreau condeiul

Am fost cândva şi eu ateu

Şi-i ştiu perfect temeiul.



Să mă întorc eu n-aş dori

La ce am fost odată...

Acesta-i sensul de a fi

Pe lumea asta plată.



De-aceea mintea Ţi-o supun

Aşa cum Tu ai vrea

Şi doar o vorbă dacă spun,

Să fie vorba Ta.



Să nu mă laşi să rătăcesc

Pe multele cărări

Nici n-aş dori să m-amăgesc

Cu mari iluminări.



Tu m-ai condus pe acest drum

În mine nu mai cred defel

Îţi încredinţez al meu condei,

Să faci ce vrei din el.