Poezie Ai coborât

Ai coborât din slava cea cerească,

Lăsând în cer pe Tatăl iubitor

Și Te-ai născut în ieslea cea săracă

Pentru salvarea celui muritor.



Nu Ți-a fost greu să lepezi nemurirea;

Iubirea ce ne-o porți Te-a motivat.

Tu nu voiai ca-ntreagă omenirea

Să moară-n bezna grea și în păcat.



Puteai să vii din cer cu slavă mare

Și oamenii Te-ar fi recunoscut,

Dar ai dorit, Isus, ca orișicare

Să aibă-n Tine un nou început.



Nu s-au lipit afișe nicăierea,

Nu s-a strigat în ulițe că vii.

O stea lucind pe cer vestea minunea

Și îngerii cântau în coruri mii.



Iar maica Te privea cu luare-aminte

Păstrând în inimă dulcele cânt:

"Slavă în cerurile preaînalte

Și pace între oameni pe pământ!"



La ieslea Ta s-au închinat păstorii

Și magii de departe-au alergat.

Nu voievozi, nu împărații lumii

Ci simplitatea Te-a întâmpinat.



Iar azi privesc la ieslea care-i goală;

Tu nu mai ești, Isus, un copilaș.

De vrei să Te renaști fără de fală,

Fă-mi inima să fie-al Tău sălaș.