Poezie Cuvinte apuse

În așternutul alb de vise

Aștept să îmi vorbești ca unui rob.

Nu vreau cuvinte mari, alese,

Ci ochii mi-i deschide, căci sunt orb.



Tăcerea Ta adânc mă doare,

Cuvinte nerostite mă-nfior.

Nu pot vorbi cu voce tare

Că trupu-i clătinat de un fior.



Iar întunericul mă strânge,

Nepăsător mă-ndeamnă ca să tac.

Privește-mi inima ce plânge:

Ea vrea să fie doar pe al Tău plac.