Poezie Mersul pe mare

Moto: Puţin credinciosule, pentru ce te- ai îndoit? Matei 14.31





Vâslaşii obosiseră trăgând la rame

apa creştea la picioarele lor

şi Simon în acea noapte adâncă

ştia că ei îneca-se-vor



Pământul rămăsese departe

Învăţătorul Se ruga pe munte

iar ei aveau moartea în faţă

pe care nu ştiau cum s-o înfrunte



De ce nu eşti Doamne, cu noi?

Pe mulţi ai adus Tu la viaţă

iată noi, apostolii Tăi

vom fi morţi mâine dimineaţă



Noaptea ca păcatul, adâncul la fel

Întunericul vine de dedesubt

şi a cuprins toată lumea aceasta

de care iată, noi ne-am şi rupt



Strigăte-n beznă: - El e Acesta!

- Merge pe mare ca şi pe uscat !

- Cheamă-mă la Tine, Doamne

dacă vrei să cred cu adevărat!



-Vino!

Simon coboară, apa e tare

un pas, încă unul

Parcă visez!

Merg şi eu ca El! Nu se poate

să-mi fac din iluzie crez!



Ce simplu e! El e! Şi totuşi

cât e de greu şi profund

oh, năpraznic e vântul

Şi dacă mă-nşel?



- Salvează-mă Doamne, că mă scufund!