Poezie Trestia frântă...

Trestia frântă,

se inlăta semeaţă,

plină de incredere,

pe tulpina sa putrenică.

Dar asta inainte de lovitura nemiloasă,

de ploaia cea barbară.

Acum e frantă, indoită.

Vlăguită.

Tânjeşte după o mână blândă,

s-o ridice, nu s-o rupă.

Visează o atingere fermă,

s-o vindece,

nu s-o rănească.

Tarie blândă.

Putere-ndurătoare.

Există oare-aşa o mană?

Există...