Poezie SPLENDIDĂ CREAŢIE

Stau uimit privind natura; este-atât de minunată,

Cu a Soarelui lumină, iar ca vulturul deodată,

Vântu-adie printre ramuri să mai scuture din frunze,

Iar spre Domnul las să-nalţ osanale de pe buze.



Soarele ca astru-al zilei stă pe cer strălucitor,

Până norii îl acopăr sau apune sfidător,

Dând viaţă pretutindeni; fără el nimic n-ar fi,

Dar prin el pe Creatorul eu Îl văd şi-L pot privi.



E splendidă-aşa natura cu atâtea păsărele,

Care ciripesc prin crânguri printre salcii, rămurele,

Vrând desigur să ne spună că avem o datorie

Să-L cântăm pe Tatăl nostru tresăltând de bucurie.



Când spre-nalt se urcă-n cânt fâlfâind o ciocârlie,

Ciripeşte să ne-arate că-i a Domnului solie.

Însă nu doresc aici să-mi continui pledoaria,

Prin atâtea miliarde ce-ar susţine mărturia.



Frumuseţi de nedescris ori culori de curcubeu,

Fără echivoc ne-arată că există, Dumnezeu.

Toate sunt create bine prin Decretul Său ceresc,

Pentru-a fi décor de vise pe tot globul pământesc.

Amin