Poezie Cercetează-mă Doamne....

Cercetează-mă Doamne....



Din nou ajung la Tine Preaiubite,

M-am încurcat în gânduri rătăcite,

Şi am primit o aspră judecată,

Din nou la Tine vin, ... mă iartă!



Te rog să-mi ierţi judecătorul,

Ce-a aruncat cuvântul cu uşorul,

Ca şi cel fără de păcat o piatra,

Te rog îl iartă şi... Mă iartă,



Că-n prelungirea rugii mele,

Adus-am slavă unei biete zile,

Cu roşu-n calendar marcată,

De am greşit din nou ... Mă iartă,



Că s-a desprins o rază din gândire,

Şi a adus elogiu omului sau unei zile,

Creaţiei divine în juru-mi răspândită,

Primeşte-o mai pioasă şi... Mă iartă,



De m-am întros şi mi-am permis,

Să torc din amintiri un vers

Stângaci, cu rimă deşirată,

De-a pustiit auzul cuiva... mă iartă!



O soră sau un frate în credinţă,

De-am supărat din pură neştiinţă,

Nu ştiu de vreun curent sau sectă,

De m-am ţinut retras .... Mă iartă!



De Tine numele-mi ştiut şi rânduit,

Pe-o pagină în Cartea Sfântă înegrit,

Ascuns de praful vremii ce-i trecută,

Fii milostiv, priveşte-mă şi...iartă!



De-am cunoscut iubirea şi mila-ntâi,

Iar mai târziu am citit şi Psalmii,

Te rog din suflet Preiubite Tată,

Mă cercetează c-am greşit şi... iartă!



De am cerut şi pacea am primit,

În armonie şi miracol am trăit,

De s-a albit şi lira ruginită,

Un sunet fals de-a scos... mă iartă!



Tu ai lăsat ca să trăim în social,

Părerea celuilalt contează radical,

Un seamăn de-i cu inima rănită,

Pricină de i-am fost... mă iartă!



Că nu gândesc prin altă prismă,

Iar adevărul meu e altul, paradigmă,

Diversitatea în gândire ne-a fost dată,

Tu du-mă înspre Absolut şi ...iartă!



De am uitat o virgulă, un punct am pus,

Sau un cuvânt în plus am spus,

Din vina mea o înţelegere greşită,

Tu corectează-mă şi .... iartă!



Ca un copac cu mii de ramuri,

Că nu-i deosebire între „neamuri" ,

Părtaş e om la rădăcina Sfântă,

De-am înţeles greşit... mă iartă!



Din coş bogat cu daruri sfinte,

Şi după fiecare de Tine împărţite,

Luat-am comoară sau mi-a fost dată,

Nădejdea, credinţa, iubirea... mă iartă!



Har după fiecare ca bună răsplătire,

Cruţaţi să nu cădem în împietrire,

Mi-e bucuria de-a cânta nemeritată,

Tu cercetează-mă şi .... iartă!



La tronu-Ti ceresc genunchiul plecat,

Şi-orice limbă cântul de slava Ti-a dat ,

Primte fi-vor din inima cea dreaptă,

De n-am cântat destul... mă iartă!



Atâtea iertăciuni suportă foaia,

Ca mii de picuri ce formează ploaia,

Gândire înţeleaptă dă-mi de slavă,

Tu cititorule, ai milă şi mă iartă!



Cercetează-mă Doamne cu milă mărunt,

„Prin harul Tău, sunt ceea ce sunt"

Rămâi milostiv şi mă-ndreaptă,

De slavă să-Ti cânt şi mă iartă!



28.06.2008