Poezie Îmi plec inima şi viaţa

Îmi plec inima şi viaţa

În faţa Domnului Preasfânt

Să îl laud şi cu recunoştinţă

Să-I mulţumesc pentru ce sânt



Numai harul Său în lume

M-a făcut...mi-a dat un nume

Şi mergând cu El pe cale

Sunt însoţită de-ndurare



Numai harul Său mă face

Să-l laud necontenit

Şi privind adânc în viaţa-mi

Să-I mulţumesc că m-a iubit



Doar harul Său imi dă putere

Să-naintez pe calea Sa

Şi cu încredere deplină

Mă las purtat de mâna Sa



O, Duhul Său mi-e călăuză

În orice clipă în inimă şi-n gând

Susuru-I dulce, îl simt aproape

Un izvoraş în ea curgând



E-aşa de dulce partăşia

Cu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt

Şi-aştept cu dor să vie veşnicia

Când vom zbura de pe pământ



O părtăşie...timp minunat

Alături de Tatăl care ne-a creeat

Uniţi în dragoste deplină

Călăuziţi de-a duhului lumină





Te aşteptăm să vii Isuse

Te strigă inima plângând

Ne e dor de Tine Tată

Ştim că vei veni curând.