Poezie Floarea (2)

Văzut-ai vreo-dată o floare

Cum îşi închide ea petala?

Atunci când raza cea de soare

Nu îşi mai face socoteal?



Când floarea nu mai are harănă

Şi apă rece din izvor!

Atuncea floarea se destramă

De nu îi sari în ajutor!



Dar de îndată ce-i dai apă

Ajunge ea bucătăreasă

În zori de zi dă să înceapă

Mâncarea ce va fi gustoasă !



Copacii tot la fel lucrează

Principiul este la fel!

Dar omul oare meditează

Cum să lucreze mai cu zel?



Are natura ca exemplu

De unde poate să înveţe!

Nici preoţii, ce sunt în Templu,

Nu pot să dea aşa poveţe!



Tot nu ar asculta de ei

Căci aşa-i omul muritor!

Nu vrea să aibă-nvăţăcei

Dar vrea în ţara fără nor!



Iubitul meu învaţă, dar ,

Cum să trăieşti pe-acest pământ

Să nu laşi ziua cea de har

să treacă fără de cuvânt!



Căci fără hrană vei muri

Aşa a fost legea trasată!

Duhul şi trupul vor pieri

De nu va fi hrană bogată!



Aşa cum trupul nu rezistă

Fără mâncare pe pământ

Nici duhul, chiar dacă persistă

Nu va trăi fără Cel Sfânt.



24.06. 2008