Poezie IN FIECARE INIMA CE VREA CERUL CASA!

IN FIECARE INIMA CE VREA CERUL, CASA!



Tit 2:11 „Căci harul lui Dumnezeu,

care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,"



*****

Din albastrul nopţii sub lumina lunii,

Mersul stelelor încerc să-l desluşesc.

Dar nu mă ajută-nţelepciunea lumii,

Prea desăvârşit, acest Univers ceresc!



Mintea-mi limitată ar ştirbi adevărul,

Dac-ar încerca să descrie splendoarea,

Ce a făcut-o Măritul, Atotstăpânitorul.

Îmi înţeleg natura umană, limitarea.



Universul vederii mele, e doar zarea

Şi frumuseţile acestui glob pământesc.

Un suflu îmi este pe pământ umblarea,

Mai presus de-nţelegerea ce o găsesc,



În inima mea, ce spre veşnicie tinde.

Şi mersul către stele ce aprig doresc,

Un dor de veşnicie în mine aprinde.

Gândul nemuririi în mine-l regăsesc,



Sădit în mintea mea de Slăvitul Isus.

Ce la Calvar mi-a şters tot păcatul,

Revârsând tot harul iubirii de sus,

Cum a plănuit El, Cel Prea Înaltul.



Din darul dragostei, în jerfă arzând,

S-a născut mântuirea grandioasă,

Izbăvirea purcede nemurmurând,

În fiecare inimă ce vrea cerul, casă!





*****



Tit 2:13 „aşteptând fericita noastră nădejde

şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu

şi Mântuitor Isus Hristos."

Amin!