Poezie NU RESPINGE CHEMAREA

NU RESPINGE CHEMAREA



Luca 19:35

„Şi au adus măgăruşul la Isus.

Apoi şi-au aruncat hainele pe el,

şi au aşezat pe Isus, călare deasupra."

Ioan 12:12-13

„... o gloată mare, care venise la praznic,

cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

„a luat ramuri de finic,

şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând:

"Osana! Binecuvântat este Cel ce vine

în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!""



*****



Călare pe mânzul unei măgăriţe,

Intră-n cetate cerescul Împărat.

N-aintea Lui se-aştern mlădiţe,

De finic, palmieri, covor presărat..



Dar Isus plânge pentru cetate,

Pentru mulţimea ce se-mbulzea.

Ierusalimul, împietrită celebritate,

Ceasul încercării nu-l înţelegea.



De-ai şti Ierusalime, ce te aşteaptă,

Nu te-ai lăsa cuprins de nepăsare?

Vremuri grele, la tine se-ndreaptă,

Pe mame, copii, o vai, ce-ntristare!



Ce durere, ce jale, stă la pândă!

C-ai respins azi pe Salvatorul.

N-ai-nţeles chemarea Lui sfântă!

La moarte-L condamnă Soborul.



Isus, El e Mielul de jertfă, ce se cere

Pentru-al omenirii păcat, crucificat.

Fără murmur stă gata de-njunghiere,

Întocmai cum Scriptura ne-a precizat.



Se stinge ca o lumină muritoare,

Cutremurând tot pământul sleit.

Apoi se aprinde ca Veşnicul Soare,

Şi dă viaţă celui pentru care-a murit.



Nu respinge chemarea, ce astăzi

Se aude ş-o mai poţi auzi desluşit.

Deschide-ţi inima, poate astăzi,

E ultima zi în care, poţi fi izbăvit.



Dă Slavă, Celui ce-a răpus moartea,

Lasă-te cuprins de mântuirea Lui.

Cântă-I Osana, urmează-I Calea,

Care Te duce-n Împărăţia cerului.

Amin!