Poezie O FEREASTRĂ CĂTRE CER

De aş vedea-o fereastă către ceruri

Aş sta cu ochii pironiţi în sus!

Şi m-aş lăsa purtat acol de gânduri,

În ţara unde-I Domn al meu Isus.



Să-I văd eu frumuseţea Lui divină

Să fiu purtat ca pasărea în zbor

Să vizitez cu El sfânta grădină

Şi locul pregătit pentr-un popor.



Pentru aceii, ce au răspuns chemări

Şi s-au întors la Domnul Dumnezeu,

Aceea ce-au trecut pragu-ncercări

Biruitori, urcînd spre-un apogeu.



Pentru aceea ce-au privit durerea,

O punte înspre lumea viitoare,

Şi n-au cârtit când crucea era grea,

Ieşind biruitori, prin încercare!



Pentru aceii, care în suferinţă,

Au rămas tari, aşteptând Salvatorul,

Care le-a dat în toate biruinţă!"

În încercare l-au găsit pe Domnul.



Pentru aceea ce-au primit batjocori

Şi-au stat de veghe până la sfârşit

Iar mai presus, de a lumi comori,

Au câştigat un loc, cu Cel iubit.



De aş găsi o poartă către ceruri

Aş alerga grăbit să pot intra

Să mă-ntâlnesc acolo în splendori

Cu-Acel’ ce mă va duce-n slava Sa.



Amin