Poezie Semnul iertării

Privind la soarele care-a apus,

Doar ochii mi se-ndreaptă în sus

Căci mâinile sunt prea murdare -

Sunt vinovată de neascultare.



Da! Am păcătuit 'mpotriva Ta.

Vorba și gândul, chiar și fapta

Ce le-am rostit și înfăptuit

Au toate un preț ce trebuie plătit.



Sunt copleșită de amarul meu

Care mă apasă tot mai greu...

Inima și trupu-i în dureri

Iar sufletul e cuprins de remușcări.



Mă îndrept cu pași grăbiți la cruce,

Povara-i grea și n-o pot duce.

Cad în genunchi în rugăciune

Cu fața acoperită de rușine.



Din ochii înlăcrimați cad perle

Dar ele nu pot ca să spele

Trecutul meu plin de păcate

Ci sângele Tău, Doamne, iartă toate.



Și-ntr-o fracțiune de secundă

Pe inima care-i tumultă,

Duios primesc eu sărutarea -

Răspunsul care îl aștept: iertarea.