Poezie Eşti ca o Stâncă

Eşti ca o stâncă-n freamătul furtuni

Când ai cu tine pe Domnul Isus!

Nu te va clătina puterea lumi,

Căci ai privirea îndreptată-n sus!



Eşti ca un pom sădit lângă Izvor

Cu frunze tandre, pline de viaţă!

Chiar de ar fi aproape un cuptor,

Tu rămâi verde, căci ai o speranţă!



Pentru că eşti plantat, lângă o apă

Şi ai tot timpul sursa lângă tine,

Când arşiţa, va îndrăzni să-nceapă,

Tu nu vei simţii, ale eii turbine!



Eşti ca o floare-n tainica grădină

Ce-aşteptă grădinarul dimineaţa!

Să simtă atmosfera în lumină

Şi apa sfântă să îi dea bineaţa!



Aşa este creştinul în umblare

De stă el neclintit lângă Isus,

Va fi biruitor prin încercare

Şi drumul lui se va sfârşi-n cer sus!



Iubitul meu priveşte la Golgota

Căci de acolo pornesc primi paşi,

Şi nu privi la stânga şi la dreapta,

Priveşte la ai Domnului urmaşi!



Priveşte la Isus să i-ai exemplu

Cum trebuie să umbli pe pământ,

Iar paşii tăi, vor duce pân’ la Templu,

Acolo-L vei cunoaşte pe-Acel sfânt.



Fii tare dar, rămâi mereu pe stâncă

Până când va veni Mântuitorul,

Şi-atunci se va-mplini al Lui poruncă

Îţi vei lua spre ceruri cu noi zborul.



24.06.2008gl