Poezie NU SUNT

Nu sunt o molecula confuza,

ratacita in Marele Univers.

Sunt o entitate

a carei Suflare

vine sa mai inchine,

inca un vers,

Marelui Arhitect.

Mi-am lustruit lira,

mi-am ascutit penita,

sa cante si sa scrie

si ziua,

si noaptea ,

si seara ,

si dimineata.

Pana cand Pamantul ,

in aceasta dezmierdare,

m-a rugat frumos,

sa mai stau pe jos.

Cam o saptamana,

cu lira in mana.

Pana va veni Maschiach,

sa –mi descuie `Mparatia.



( Bucuresti , Februarie – 2012 ; din volumul Pasi printre pietrele Sionului)