Poezie Cina Domnului

Isuse, sunt de-a dreptul copleşit

Şi inundat de valuri de lumină

Văzând că printr-un har nemărginit

Sunt, astăzi, invitatul Tău la Cină.



Mă las de invitaţie pătruns,

Dar rostul ei nu-l înţelege firea:

Prin ce mister adânc, de nepătruns,

Poţi sta la masă cu...dumnezeirea?



Însă Tu vrei în jurul Tău să ai

Pe toţi ai Tăi, gătiţi în haine sfinte,

Serbând aici, ca într-un colţ de rai,

O Cină de aducere-aminte.



O pâine frântă, ca şi trupu-Ţi frânt,

Ne reuneşte-n trup de adunare

În care strâns legaţi de Duhul Sfânt,

Îţi suntem Ţie, Doamne,mădulare.



Când rodul viţei curge în pahar

Ca semn al legământului salvării,

Vedem curgând pe cruce, la Calvar,

Din răni divine, sângele iertării.



M-ai invitat, Isus, la Masa Ta

Şi trebuie să vin cu mâini curate;

Eu m-am spălat, dar străduinţa mea

Să mă sfinţească pe deplin nu poate.



Doar Tu poţi, Doamne, să mă curăţeşti,

Ca pe-un copil luându-mă de mână,

Şi-apoi, spălat, să mă învredniceşti

Să stau şi eu cu oaspeţii la Cină.



Îţi mulţumesc că-s printre invitaţi,

Spălat, sfinţit, învrednicit de Tine,

Să stau la masa Ta cu mii de fraţi,

Cu care vom serba şi-n slăvi divine.



Amin

Vulcan, 23 iun. 2008