Poezie STĂPÂN CERESC

Stăpân ceresc şi Dumnezeu puternic

Ce-ai întocmit, hotare mărilor,

Tu ai făcut ca omul cel vremelnic

Să simtă harul Tău ocrotitor!



Ai stors din nori, un picure de apă,

Cu care, Ai acoperit pământul!

Dar omul nu a vrut ca să priceapă,

Şi tot mai mult Ţi-a refuzat cuvântul.



Te-ai întristat văzând fărădelegea

În care omenirea a ajuns!

Şi în mânia Ta adus-ai legea

Căci Duhul Tău a fost adânc străpuns.



Dar Ţi-ai ales un slujitor cucernic

Şi i-ai descoperit, ceareasca Taină!

Iar Noie a lucrat la planul veşnic

Corabia plutea pe a Ta palmă!



Ai dezlegat apoi, un vânt puternic,

Peste pământu-n apă-acoperit!

Şi apele la glasul Celui veşnic

Din nou în matca lor ele-au pornit.



Iar primul om ce calcă iar pământul

Cu tot ce a scăpat de la potop!

Ascultă iarăşi ce a spus Cuvântul

Şi viaţa a-nceput să aibă-un scop.



Trecură vremi şi veacuri pe pământ

Iar omenirea tot n-a înţeles!

Căci Dumnezeu de ar sufla un vânt

Tot ce-I viaţă ar fi iară-şi şters.



Priveşte Doamne astăzi omenirea,

Căci ne-am îndepărtat şi noi de Tine,

Dar nu osândă vrem, ci cu iubirea!

Să ne îndrepţi spre ţara care vine



21.06.2008gl