Poezie Dincolo

Dincolo de noapte sunt zori de zi senină,

iar forme reci de moarte dispar 'n-a lor lumină.



Dincolo de mine, neantul se întinde

și mana mea plăpândă nimicul îl cuprinde.



Nimicul căci pământul din el a fost creat

iar trupul ce mă poartă e-un praf din el lucrat



Și-mi înțeleg natura că nu-s nemuritor,

ci zâmbet ce se stinge în suflul unui dor.



Și-n mersul către stele nu mă mai oglindesc

în picături străine ci-n lacrimi ce iubesc.