Poezie REGELE MARIRII...

Cand poti privi un rasarit de soare,

Ceva frumos,sublim si maestos,

El vine ca unRege in lumina-mare,

Iar noaptea,pleaca,cu intunericul ei gros.



Asa a fost,cand Dumnezeu,Cuvantul,

A zis sa fie...si totul s-a-mplimit,

Asa a aparut si cerul si pamantul,

Atunci cand Dumnezeu a poruncit.



A zis...si-asa a despartit pamant de ape,

A zis...si viata pe pamant a aparut,

Cu animale,pasari,pomi cu fructe,

Si pestii marii din adanc necunoscut.



Dar, trebuia stapan la astea toate,

Si Dumnezeu facu pe om din lut,

I-a-ncredintat apoi,tot ce se poate,

Si ajutorul potrivit i l-a facut.



Dar omul...a cazut asa detare,

Si n-a mai fost modelul programat,

Si-a trebuit ca Fiul Sau din Slava,

Sa vina sa salveze ce era stricat.



Nu L-au primit asa cum se cuvine,

Si nu L-au inteles acei din vremea Lui,

Ne strica legea a strigat multimea,

Iar EL,vroia salvarea orsicui...



L-au rastnicnit...L-au pus in groapa rece,

Si-au pus o lespede de piatra cu peceti,

Credeau ca pun zavoare pe vecie,

Aceluia ce-a inviat chiar si pe morti.



Si n-a putut mormantul ca sa-L tina,

Nici lespedea,nici paznici romani,

Caci a iesit victorios chiar din tarana,

EL...SOARELE Maririi...Acel fara de ani!



Si ne-a promis ca ne va duce-n slava,

In locul Sfant de TATAL pregatit,

Sa va bucurati voi toti care-n viata,

Pe REGELE Maririi in inima ati primit.



Caci in curand se va auzi strigarea,

Priviti,caci iata-L vine sus pe nori,

La fel cum soarele in dimineti rasare,

Si e inconjurat de ingeri slujitori...amin



Da doresc sa fie spre slava Domnului.si as dori sa stiu si parerea altora.