Poezie O, cer senin!

O cer senin!... eşti de nedescris în marea-ţi strălucire

Mă copleşeşti cu azurul albăstriu al frumuseţii tale...

Eşti fascinant şi tot mai nepătruns de a mea gândire

Când te privesc... mereu mă mir... de a ta nemărginire

Cum te-a împodobit Cel Preaînalt prin Cuvântul voii Sale.



O cer senin!... noi numai urmele-ţi vedem divine

Căci bogăţia ta e ascunsă de ochiul nostru muritor

Dar totuşi o speranţă avem căci ne vom contopi cu tine

În necuprinsul fără infinit... scăldat de râuri cristaline

Unde domneşte în măreţie... Isus, al meu Mântuitor.



O cer senin!... eşti taina vremurilor din veşnicii...

Căci tu dorurile noastre porţi spre Paradisul cel pierdut

Tu eşti poemul dragostei... cântat în sfinte melodii...

În versuri şi oratorii de perii albi şi glasuri de copii

Căci Creatorul tău e Dumnezeu... Cel fără de început.



O cer senin!... tot mai aproape vreau să fiu de tine

Susurul blând de stele să-ţi ascult când zorii tăi răsar

Atunci când stropii de rouă-şi răsfrâng mii de raze senine

Răspândind parfumul curat al Edenului pentru oricine

Şi dulceaţa Iubirii... peste veacuri... şi ani... la Calvar...



O cer senin!... eşti dorul meu scăldat în flori şi soare

Eşti tronul Trinităţii... Creatorului glorificat, Preasfânt...

Prin jertfa Ta, Isuse şi Harul Tău de binecuvântare...

Tu mi-ai prefăcut viaţa Doamne în cântece de sărbătoare

La Golgota, pe altarul crucii... Tu, Miel fără cusur şi blând.





*******