Poezie pune foc pe altarul meu

pune foc pe altarul meu

doamne sfinte dumnezeu

ca si ilie-ntr-un tirziu

vin la tine din pustiu



vin la tine din belsug

vin la tine de la plug

si te rog o dumnezeu

pune foc pe altarul meu



si deam pus pe el pamint

tu fal ca sa fie sfint

si de-am pus pe el tarina

plamadeste-o tu in mina



si de -am pus ceva firesc

de-am adus ceva lumesc

arde tu cu foc de paie

arde tu cu vilvataie



ca sa vad ce am zidit

ca sa vad ce am iubit

si cladind din nou o casa

ea sa fie mai frumoasa



si cu temelie adinca

ce e pusa chiar pe stinca

stinca vesnica pe cale

nu nisip si piatra moale



doamne da-mi aripi de tina

ca sa pot purta lumina

si ca vulturul in zbor

sa o duc staruitor



si apoi privit din lume

sa imi spuna toti pe nume

uite colo uite ici

dar priviti un licurici



ce in neagra mare noapte

ce in negru mare nor

lumineaza drumul lor

stralucind asa usor



ca sa vada lumea toata

ca in ceruri am un tata

ce m-asculta ma iubeste

ma cunoaste si ma creste



nu cu taieturi in carne

ca prorocii lui baal

ce-au sorbit amaraciune

si al durerilor pocal



ci ca sfintul tau ilie

spre o viata buna vie

si-n belsug si in pustie



si in cimp dar si in casa

si la munca si la masa



dar cind vine amaraciunea

ce a semanato lumea

si ma prinde-ntr-un tirziu

adormit intr-un pustiu



imi trimite ajutor

cu o turta si-un ulcior

sa mai merg pe acest pamint

pin la muntele cel sfint



unde acolo te-oi vedea

intelegind chemarea ta

ca sa lupt pina oi murii

si pe tine te-oi slavii



si de -acolo in car de foc

cu toti sfinti la un loc

eu si cu altarul meu

cel sfintit de dumnezeu



oi aduce atunci in dar

laudele sfinte iar

noi mai stii de acest pamint

pacatos si plin de vint



amin