Poezie Sfânta Scriptură

Când deschid Sfânta Scriptură

Și-o citesc îndurerat,

Ea-mi vorbește fără gură;

Sufletul mi-e alinat.



Mintea cugetă-a ei lege

Să o înțeleg deplin

Căci ea poate să dezlege

Lanțul greului meu chin.



Inima e inundată

De o pace făr' sfârșit

Și ființa mea, pe dată,

Odihnește-n vers sfințit.



Ochii mi se desfătează

Zi de zi în slova ei;

Calea mea se luminează

Să vad bine lupii răi.



Cunoștința ei sublimă

Să o dobândesc aș vrea;

Ea e ghidul ce mă-ndrumă

Să ajung în Țara mea.