Poezie Măreaţa Veşnicie

Măreaţa Veşnicie



În planul sfânt de mântuire

Prin jertfa cea ispăşitoare,

S-au pus jaloane de zidire

A vieţii iaraşi de sub soare.



În Dragostea ce-n Fiul Său

Tatăl a vrut din har s-arate,

Ne-a dovedit că pe cel rău

L-a izolat, în veci la moarte.



Şi când pe cruce-a răsunat

Strigătul tare: ,,S-a sfârşit!’’

Tot ceru-atunci s-a bucurat,

Pentru Dragoste, c-a biruit!



Spre strălucirea-ncoronării

Aşteaptă multe lumi create;

Veghind la vremile-aşezării

În luptele ce au fost date.



Şi-a tresăltat tot Universul

Că marea luptă s-a sfârşit,

Că Veşnicia-şi reia mersul

Spre-al ei ideal desăvârşit.



Şi-n prea măreaţa veşnicie

A vieţii-aceleia, fără sfârşit,

Cea mai frumoasă armonie

Vom trăi-n plin, şi-n infinit!



Flavius Laurian Duverna

16 iunie 2008