Poezie Cine poate să-nţeleagă

Cine poate să-nţeleagă acel vuiet nerostit

Care umblă pe-ntunerec într-un suflet chinuit,

Pe când nu mai vine somnul şi când tâmplele te dor

Şi când gândurile toate se îngrămădesc în stol?



Cine poate să aleagă care-i lamura de vis

Care vine din lumină şi te-nalţă-n Paradis,

Ce te ţine în trezie, în vegherea rugăciunii,

Când în flacăra iubirii se topeşte scoarţa humii?



Cel ce-i Suveran în ceruri, Cel venit din Paradis,

Mielul sfânt din veşnicie, necreat şi necuprins,

Străbătând prin neagra noapte a disperării din abis,

Punând steagul biruinţei când pe cruce a învins,



Numai El te înţelege, numai El rostul îţi ştie,

De aceea te alege pentru Sine-n veşnicie.