Poezie Când toate pier

Cînd toate-ţi pier în viaţă

Şi simţi că eşti uitat,

Mai este o speranţă

Căci Domnul te-a salvat.



De pierzi averi şi ranguri

Sau prieteni, sau iubiţi,

Nu dispera, veghează,

Credinţa să n-o pierzi!



De vezi că te răpune

Şi plînsul şi-ncercarea,

Dureri ai în tot copul

Şi vrei eliberarea,



Nu dispera, la cruce

Mai este-un har lăsat:

Mai fă un pas cu pace,

Şi vei fi mângâiat.



Acolo-n veşnicie

Răspunsul vei afla

La mii şi mii de taine

De prin viaţa ta.



Valorile răbdării,

Trăirii cu Hristos,

Şi preţul mângâierii

Când erai acolo, jos.



Când toate pier, veghează

Şi liniştit s-aştepţi

Să vezi ce îndurare

Dă Domnul celor drepţi.



Cînd toate pier, rămâne

Ce scrie-n Cartea ta:

Valorile credinţei

Şi temelia ta.



Rămâi pe temelia

Cea pusă de Isus,

Şi vei găsi valoarea

Ce nu are apus.



De n-ai pierdut iubirea,

Nu ai pierdut nimic;

Alungă-amărăciunea,

Şi rămâi ucenic.



Şi eu avut-am pierderi,

Prin valuri, greu străbat

Dar am o luminiţă

Căci Domnul, mi-a dat sfat.



Şi când privesc spre slava

Şi crucea lui Isus,

Iar desluşesc valoarea

Şi nu mai cad răpus.



N-ai vrea şi tu amice,

Să ai privirea-n sus?

Chiar de se duce totul,

Rămîne doar Isus!



Cu El e-aşa de bine

Prin valuri, prin dureri,

El face şi din tine

Urmaş al lui ISUS!



AMIN