Poezie Cereti de la Domnul

Pe pamant sufera spicul,lanurile-s insetate.

Nimeni nu se roaga inca,dorm strajerii in cetate.

Lacrimi nu mai cad sau, poate, nu le mai vedem cazand,

Prea putini se roaga astazi sa coboare Duhul Sfant.



Ornicele lumii-n cantec suna ora nevegherii,

Inselati de-un zvon de pace si-au inchis ochii strajerii.

Stau atatea sa se-ntample,profetii de mult prezise,

Duhul Sfant vrea sa coboare,dar sunt usile inchise.



Se mai zaboveste inca, nu e pregatit poporul,

Lanul sufera de sete si nu poate sparge norul.

Rugaciunea e putina, strigatul spre cer e soapta,

Vorba cata e de multa, prea departe e de fapta...



"Cereti de la Domnul ploaie!", se aude o strigare,

Secerisul e aproape,lanul freamata sub soare.

"Cereti Duhul Sfant, si cereti o masura indoita",

Picaturi de har cadea-vor peste inima zdrobita.



Fulgera prin anotimpul ploilor imbelsugate,

Se deschid zagazuri gata sa se verse-n plinatate.

Ploaia-nseamna biruinta,revarsare de putere,

Va primi fagaduinta cine in credinta-o cere.



Trece timpul rugaciunii,peste veac se lasa seara,

Trece peste fruntea noastra ingerul cu calimara.

Cine va putea cunoaste daca este scris in carte?

Cine a pazit porunca ,s-o pazeasca mai departe.



Cat nu trecem de hotare,cat n-apune ziua milei,

Cereti de la Domnul, astazi, sa adape setea gliei,

Sa reverse in torente ploaia Duhului Preasfant:

Ploaia-nseamna sigilare intr-un vesnic legamant.