Poezie Puterea cuvântului (1)

Când Dumnezeu a zis "să fie lumină!",

N-a avut în cosmos o centrală,o uzină.

Şi n-a făcut-o privind la o carte de ştiinţă,

El a poruncit,şi ea luase fiinţă.



A doua zi când apele le-a despărţit,

Creatorul,de unelte nu s-a folosit.

Când s-a arătat din ape pământul,

Dumnezeu a folosit; puterea şi cuvântul.



Iar în următorea dimineaţă,

Pământul a fost umplut de verdeaţă.

Fără semănător,şi fără seminţe aduse de vânt,

Ci prin puterea ce-o are în cuvânt



Apoi, Dumnezeu fără laboratoare,

A făcut stelele,luna şi un soare,

Şi fără suport acolo sus,

Pe fiecare la locul lor le-a pus.



Pe pământ,în apă şi pe sus să zboare,

Creatorul a făcut vieţuitoare.

Nu prin metode sofisticate şi grele,

A zis doar să mişune pământul de ele!



Dar Dumnezeu,pentru om a folosit,

Material şi model atunci când l-a-ntocmit.

A luat de-aici de jos ţărâna,

Şi după chipul Lui,El l-a creat cu mâna.