Poezie Focul incercarii

Torente cad, peste o biată mamă,

Un foc cu flăcării ce nu se mai sting!

Poţi să te scalzi, în al ei lacrimă

Care din ochii trişti, mereu se scurg!



Căci nu se mai termină suferinţa

Iar lacrimile-aproape au secat!

Când oare vom vedea noi biruinţa

Pentru o mamă, cu capu-aplecat?



Când oare vei aduce izbăvirea?

Pentru acel ce zace în durere!

Cât timp vei mai lăsa ca fericirea

Să nu coboare cu a ei adiere?



Cum poţi privi un om în suferinţă?

Şi nu Te-nduri de el în mila Ta!

De ce nu îl priveşti ca o mlădiţă

Fără putere de-a se ridica?



Cât oare vei mai arde Tu cuptorul

Pentru o mamă care se jertfeşte?

Tu nu ţii cont căci tare, arde focul

Şi fiinţa ei încetul se topeşte!



Ascultă rugăciunea unei mame

Şi dă izbândă celui doborât!

Să poată preamării cerescul nume,

Şi să ajungă unde s-a pornit.