Poezie Ateul trebuie să-nveţe

La o şedinţă mondială

De ateism, un ateu,

Voia să convingă oameni din sală,

Că nu există Dumnezeu.



- Vă rog nu credeţi, e-o prostie..

Avem atâtea cărţi de ştiinţă

Nu este iad, nici veşnicie,

Şi nici în cer suprema fiinţă.



Am să dovedesc acum,

Că ce spun e realitate,

Iar la urmă în comun,

Îmi veţi da dreptate.



Şi ateul convingător,

Cuprins de o mândrie mare,

Începu ca Goliat pe Creator,

Să-l hulească tare!



Când din sudalme s-a oprit,

Încet şi foarte tacticos,

Spre ceasul lui el a privit,

Şi de la mână şi l-a scos.



- Dacă există Dumnezeu, acolo sus,

Îi dau cinci minute voie să mă pedepsească,

Să trimită pentru hulele ce-am spus

Un fulger ca să mă trăsnească!



Mulţimea-n sală adunată,

Când timpul s-a epuizat,

Privea la scenă... ca şocată

Dar, nimic nu s-a-ntâmplat.



- Timpul iată a trecut,

Ce vă spuneam eu?

Zise ateul - aţi vazut?

Nu există Dumnezeu



............



După un timp de la această adunare,

Ateul a primit un mesaj fierbinte,

De la un misionar oarecare

Sper, să-l ţină minte.



Ascultă dragul meu ateu,

Ai cunoştinţele pierdute.

Dragostea lui Dumnezeu,

Nu se epuizează-n cinci minute!

Brisbane 7 /6/08