Poezie IZVORUL-APA VIETII

IZVORUL



Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa,

pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete;

ba încă apa, pe care i-o voi da Eu,

se va preface în el într-un izvor de apă,

care va ţâşni în viaţa veşnică.""



*****



Din inălţimi astrale,

Izvorul curge spre vale,

Se dăruie cu ardoare

Tuturor celor, pe care

Îi întâlneşte-n cale.

Acelor inimi însetate,

Ce-s pe genunchi plecate,

Cu mâini la cer ridicate,

De fluid luminate,

Sub a crucii dreptate.



Şopotul tainic de izvor,

Alină al sufletelor lor, dor,

Aşterne primăvara-n ogor,

Încununează fruntea lor,

Cu susurul blând, răcoritor.

Cerul picură roua suferinţei

Peste lut, în plaiul pocăinţei.

Şi trimite alinările credinţei,

Săpate-n inimile căinţei,

Prinse-n aripile cutezanţei.



Amin