Poezie Asimilarea Cuvantului

ASIMILAREA CUVÂNTULUI



Cuvântul nu e poezie sau cântare

Ci-i viata noastră. Să-L pretuim nespus!

E o comoară sfântă, e-o binecuvântare

El niciodată nu va avea apus,



Nu e doar rostire cu-ntelesuri

E entitate cu scop dumnezeiesc

Dacă-i pătrundem divinele-I sensuri

Sperantele, iubirile noastre cresc.



Taina-ntrupării si azi ne uimeste

El a descins din glorii ceresti

De Îl trăim de păcat ne fereste,

Ne dă bucurii si-mpliniri sufletesti.



De-L receptionăm efectul e mare

E ca seva din pomi si din flori

Va naste în noi avânt de lucrare,

Ne va inunda cu sublimii-i fiori,



Vom putea rezista când cu mare furie

Valurile vietii izbi-vor în noi

Vom fi pilde vii, vom fi mărturie

Si cu zel vom merge spre viata de-apoi.



Cum cerbul doreste curate izvoare,

Cum ploaie asteaptă uscatul ogor

Asa să tânjim în divina lucrare

După mana ce-i dată de vesnicul For.



Ca-n mină de aur pătrundem în El

Să scoatem de-acolo atâta valoare!

Ne leagă, pe veci, de eternul Betel

Ce dragoste mare! Ce mare favoare!



Ne este ghid pe cărările vietii,

E far pentru călătorii spre Cer

Prin El întelegem secretul frum’setii,

Prin El ne desprindem de ce-i efemer.



În oglinda-I curată putem să vedem

De-avem în trăirea noastră vreo pată

Cuvântul ne spune exact cum suntem,

Pătrunde, ne scoate din starea-ncurcată.



Multi Îl privesc cu o cruntă sfidare

Ar vrea să-L distrugă, dar nu vor putea

A rezistat la furtuni, la teroare

Cuvântul a fost si rămâne o STEA,



De-L împlinim, integral, cum e scris

Mari biruinte avea-vom pe cale,

Vom evita cărarea ce duce-n abis,

Vom înălta Creatorului osanale.



Cuvântul nu e poezie sau cântare

Ci-i viata noastră. Să-L pretuim nespus!

E o comoară sfântă, e-o binecuvântare

Ne duce-n tărâmul fără apus.



9 Iunie, 2008