Poezie Dragostea, e o melodie

Dragostea, e ca o melodie dulce, fără de

cuvinte,

Şi frazele prea înalte, aici nici cînd, nu trebuiesc.

Dragostea, e o privire  blîndă, sfîntă şi smerită,

Ea este în fapte bune şi-n cuvinte, ce încălzesc.



Dragostea, e ca un foc mereu aprins, ce nu se stinge,

Ea poate orice suflet, cît de rece să încălzească.

Dragostea, nici cînd nu împrăştie, ci numai strînge,

Şi face, ca tot ce e în jurul ei, frumos, să crească.

 

Dragostea, nu are nici odată un drum prea lung,

Ci totdeauna-i scurt, iar timpul în felul ei măsoară.

Şi o găseşti mereu aproape, de toţi acei ce plîng,

Ca lacrimi de pe ochi să şteargă, şi orice întristare.

 

Dragostea, e ca o poiezie dulce, fără de cuvinte,

Şi ea aleargă la orice inimă ce plînge, ca să o aline.

Ea veşnic iartă, nici cînd nu-şi mai aduce aminte.

Iar răul, dragostea, îl răsplăteşte, doar prin bine.



Dragostea, nici cînd nu cere, ci dă cu mînă largă,

Nu-şi caută folosul său, ci totdeauna se jertfeşte.

De vrei să fii iubit, dragostea în inimă să-ţi ardă,

Şi ce ţie îţi doreşti, apropelui să-i faci, grăbeşte.



Dragostea, e cea mai scumpă, ea e o mare

bogăţie,

Şi cine-o trece pe alături, viaţa-i în zădar trăită.

Lipsit va fi de dragostea liu Dumnezeu, o veşnicie,

Căci jertfa lui Isus, la Golgota, a fost nepreţuită.



*********