Poezie Răspuns (3)

Răspuns



Dincolo, de glasul Tău

Când L-am auzit Isuse,

Eram eu pierdut în hău

Dar salvarea, apăruse.



Şoapta dulce şi duioasă

Ce pe nume m-a strigat,

M-a dorit, să vin acasă,

Glasu’n susur m-a rugat.



Am adus, atunci la Tine

Un suflet trist şi pribeag,

Numai lacrimi şi suspine

Prin dureri strânse şirag.



În lumina-Ţi clar, divină,

Am putut să memorez,

Şi-a păcatului grea vină

Să-nţeleg, s-o descifrez.



Atunci m-am cutremurat

Pentru-a sale consecinţe,

Care m-au înspăimântat

Prin slabele-mi neputinţe.



Însă Tu mi-ai fost salvare

Şi mi-ai adus mângâiere,

Iar privind, la jertfa mare

Am simţit că prind putere.



Privind ce a fost în urmă

E-un trecut plin de ruşine,

Care Duhul de îl scurmă,

Îmi trezeşte mari suspine!



Ce au fost comori odată,

Mari idealuri, ţeluri puse,

Prin muncă perseverată

Sunt gunoi acum, Isuse!



Flavius Laurian Duverna

27 august 2008