Poezie VEGHEATI DAR, ...

VEGHEATI DAR, ...



Marcu 13:35

„Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi

când va veni stăpânul casei:

sau seara, sau la miezul nopţii,

sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa."



1 Tesalon. 2:12

„să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu,

care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa."



****



Dus departe viforul unor gigante frământări,

Se-mprăştie cu norii negri ai celor patru zări,

Fugind sub vântul urgiilor unor nopţi tăcute,

Risipit de razele aprinse, din lumină născute.



Se ţese lumina în inimi fragede şi inimi târzii,

Ici, colo se văd tot mai dese sclipiri străvezii,

Candele aprinse ce ard în inimi de fecioare,

Ale unor suflete aprinse-n lumina din Soare.



În Universul iubirii, tot mai plin de cântare,

La răsăritul Luceafărului veşnicului Soare,

Răsare nădejdea dulce a unui amurg senin,

Curăţit în lumina ce-a risipit al nopţii venin.



Vegherea oboseşte, aproape-i să se stingă,

Al trâmbiţei răsunet dă avânturi să-nvingă

Miile de duhuri rele ce-aduc cu ele dureri.

Şi aprinde vegherea cu noi şi noi puteri.



Luceafărul din amurgul acestor zori, răsare,

Scoală din somnul de moarte pământ şi mare,

Isus ne cheamă-n zbor spre senina dimineaţă,

În strălucirea unor frumuseţi cu eternă viaţă.



Cum ridică mâinile copiii spre mama lor,

Când mama s-apleacă să-şi ridice al ei odor.

Aşa ridicaţi mâinile spre eternul Mântuitor,

Când El se apleacă să-Si ridice al Său popor.



Nu vă depărtaţi de fraţi, surori, de adunare,

Să fiţi prezenţi cu toţii la cea dintâi strigare,

Va fi strigarea cea din urmă spre-nălţare,

Vegheaţi, că noru-n zare curând răsare.



Luptaţi în ceasul de ispită cu trăire-n pocăinţă,

Daţi preţ trăirii voastre cu putere în credinţă.

Păstraţi pe-a vieţii cale comuniunea-n unire,

Înflăcăraţi în părtăşie cu pace-n înfrăţire.



*****



Matei 25:6 „La miezul nopţii, s-a auzit o strigare:

Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!'"



Amin