Poezie Salvarea de la moarte vesnica

Tu, omule, ce traiesti doar in destrabalare

Tu, care crezi ca ai lumea la picioare

Tu nu esti radacina si doar creanga din copac

Vei fi taiat curand pentru ca te-ai uscat



Iti place sa stai noaptea in carciumi si-n betii

Si stai cu fetele de seara pana a doua zi

Incerci sa iti alini rana ce te doare

Dar ea se face mereu,mereu,mereu tot mai mare



In incercare ta de a cauta fericirea

Nu ai gasit nimic, decat dezamagirea

O lume intreaga plina de pacat

In care tu usor, usor te-ai conformat



De multe ori incerci sa te pacalesti

Ca ai gasit fericirea, dar stii ca sunt povesti

Ca dupa fiecare clipa in destrabalare

In inima ta se face un gol si mai mare



Isus ce a murit pe Cruce petnru tine

Se uita iar la tine si vrea sa te aline

Se coboara usor, incet la usa bate

Poate ii deschizi ca sa cinati la noapte