Poezie Nimic nu pot să fac

Nimic nu pot să fac,

Doamne, fără de Tine,

Și când vorbesc sau tac,

Tot harul Tău mă ține.



Și-atunci când m-odihnesc

În versul blând de cânt,

Doar brațul Tău ceresc

Mi-alină trupul frânt.



Chiar pașii de îmi merg

Și întâlnesc un spin,

De stau ori de alerg,

Tu îl prefaci în crin.



Când râd, zâmbesc sau plâng,

Cobor și urc mereu,

Lacrimile se frâng -

Drumul nu-mi pare greu.



De-aș încerca nu pot

Să mă ascund de Tin'

Că sufletul meu tot

De Soare este plin.



Vreun vânt de va-ndrăzni

Să-mi spulbere ființa,

În mine va domni

Iubirea și credința.