Poezie Primavara secetoasa,

Primavara "secetoasa"



Nu pot sa - intorc privirea catre Tine

Nu pot a-mi ridic genunchiul din pamant

Iar sufletu-i mai greu de cum e plumbul

Mananc gunoi si ma hranesc cu vant.



Ma zbat in lucrurile trecatoare,

Vremelnice si fara de folos

Ma lupt cu fiare, iar in mine moare

Tot ce-i sadit cu dragoste-n Hristos



Stiu ca in El am viata, nemurire

Dar daca flacara iubirii mi s-a stins

Vreau sa ma-ntorc n-apoi la ce nu piere

Si vreau sa vad in mine-un Duh aprins.



Vreau ca sa vad in mine dragostea dintai

Ca sa ma vindec azi, de tot cei pamantesc

Ma iei cu Tine, in mine sa ramai

Pe drumu-ngust, din lume... indraznesc...



E primavara si in mine seceta e mare..

Desi...

Nar trebui sa fie caci soarele nu-i asa de tare

Dar sunt secatuit de vapaia care imi strapunge inima

Si sufletul e lihnit dupa racoare...



Mie sete si nimic nu-mi stampara dorinta ...

Sunt gol ....i oricea-s pune, tot mi se vede neputinta

Frunzele nu-s suficiente s-acopar viata mea murdara

Si setea ma usuca, simt cum ma rapune, ma omoara ....



Tata, daca as putea sa ma apropii si sa vad splendoarea Ta

Daca as putea sa ma ridic, sa zbor de-aici spre slava Ta

Un cuib ca pasarea mi-as face acolo unde-i tot senin

Si pe-naltimi as sta mereu ,indragostit " lipit de Tin"...

05.04.2007 Goghi