Poezie Bucuria (6)

Bucuria



Ma plimb pe drumul vietii.. de multe ori fara nici o grija

Cautand cu firea, sa gust din tot ceea ce nu am reusit .............

Dar orice pas gresit imi ia din comoara de nepretuit

Si raman tot mai gol, mai setos, mai lipsit...



Nu lipsa materiei ma face sa urlu ci seceta sufletului

Tacerea bucuriei pe care no mai simt ma usuca

Nu lipsa oamenilor ma fac sa ma simt singur ci umbra trecutului

Zgomotul faptelor ma urmeaza,.. prezentul ma musca.



Bucuria e o stare a sufletului care vine din afara omenescului

Dar odata intrata in noi, da viata si celor mai bolnave madulare

Bucuria este o roada a Duhului ce vindeca ranile trecutului

Dar trebuie pastrata cu atentie si daruita la oricare ......



Cu dinti-nclestati ma lupt pentru bucurie ...ma lupt pentru armonie

Caci numai ranjetul meu de dispret aruncat compromisului

Imi va tinea aprinsa flacara bucuriei ...pe vecie .



Da ..ma lupt pentru bucurie lovind cu biciul adevarului si dreptatii

Minciuna fuge si fatarnicia lasa loc adevaratei realitati

Da.. lovesc cu forta in orice desfatare a poftei din lume

Placerea firii este inabusita si prin Tine stau din nou pe culme ...



Sunt multi hoti ai bucuriei care imi incoltesc viata ....

Se hranesc din mine....

Se hranesc cu orice ar putea sa ma tina langa Tine

Orice pui bun ... ,, ei,, inlocuiesc si aduc intunericul ...

Dar lumina Ta e mai tare ...

Lumina Ta ma vindeca ,...

Imi arata drumul catre Tine.



Goghi 20. 04. 2007