Poezie OFILITE FLORI IN PRIMAVARA

Motto:

In scurta perioada cat am fost

profesor la o scoala ajutatoare,

am cunoscut conditiile vitrege

in care traiesc acesti copii,de

pe urma carora atatia trag foloase.

Nu mi-as fi putut inchipui.





"Doamne,Doamne,ceresc Tata,

pe parintii mei ii iarta...

cum as putea sa ii vestesc

ca sunt aici si ii iubesc?



Ne viziteaza multi straini,

aici,la leagan,dar putini

revin la noi,suntem lasati

fara mame,fara tati.



Il iert pe tatal nestiut,

i-am sters mamei toata vina,

ii multumesc ca m-a nascut

si ca am vazut lumina.



Parintii mei,parintii mei,

si ei sunt copiii Tai,

iata-i,Doamne,daca vrei,

parintii mei,parintii mei..."



...De ce o mama duce greul

acestei lumi,de ce aici

povara vietii si cu raul

tot cad pe umerii ei mici?



De ce o mama intelege

si durerea atator oameni,

de ce ea stie sa alerge

crestineste catre semeni?



De ce inima i se frange

vazand copii indurerati,

de ce uneori mai plange

pentru prunci abandonati?



De ce a fost lasat sa fie

ajutor pentru mai bine,

ca crestina sa le stie

pe toate sa le aline?



De ce o mama pune suflet

peste inghetul cel de spaima,

de ce sub ochii ei,o floare,

se deschide chiar si-n iarna?



Cum de mai exista oare

mame cu suflet de fiara,

de ce sub ochii lor o floare

se ofileste-n primavara?