Poezie Mi-e dor, Isuse!...

Mi-e dor, Isuse...



Mi-e dor Isuse peste vremi

Să selectez toată gândirea,

Să cuget, că la Tine chemi

Prin Vestea bună omenirea.



Prin dragostea de la Calvar

Un izvor sfânt de mântuire,

Adus-ai pentru om, în dar,

Dumnezeeasca Ta jertfire!



Mi-e dor de anii de-nceput

De când erai un Pruncuşor,

De locul unde Te-ai născut

De-acel cald staul...primitor.



De-acea iesle, împodobită,

Cu aşternut din fân şi paie,

Cu scutece, fiind pregătită,

Şi de prea sfânta Ta odaie.



De-acei încrezători păstori

Care veghiau în aşteptare,

Dela amurg şi până-n zori

Să vadă ziua Ta cea mare.



Mi-e dor de îngerescul cor

Cel ce-a cântat la Betleem,

Pentru salvarea neamurilor

Din al morţii, grav blestem.



Şi chiar de magii cei zeloşi

Ce-n dorul de a Te vedea,

La drum au mers bucuroşi

Când steaua sus îi însoţea.



Din patria lor, din Răsărit,

Venit-au pentru închinare,

Şi-n gestul sacru şi smerit

Ei s-au plecat, în adorare.



Şi-aur, şi smirnă, şi tămâie

Cu drag ei au adus, Isuse!

Şi s-au întors, din cetăţuie

Aşa cum îngerul, le spuse.



Şi-astfel ajuns-a-n ţara lor

Vestea cea bună aducând,

Că Împărat, un Pruncuşor

Ei L-au aflat, tot căutând.



Flavius Laurian Duverna

16 iunie 2008