Poezie Glasul iubirii

Glasul iubirii



Din nou intrat-am în hora rugăciunii,

Cu stăruinţa ca stelele în jurul lunii,

Poteci lăuntrice să lumineze-n mine,

Spre o trezire nouă cu pâlpâiri divine!



E simfonia inimii zi după zi nălţată,

Desăvârşindu-se la infint cântată,

Spre Cel ce locuieşte în patria cerească,

În Sfânta Triniate din lumea îngerească



Şi-L rog pe mai departe să-mi deschidă,

În a credinţei carte o pagină divină,

Din rândul îndoielii să-mi făcă cenuşă,

Că-n umbra de gânduri aflat-am o uşa!



Şi-n zi de Rusalii spre tronu-I ceresc,

Cu ramuri de tei înflorit cunună-mpletesc,

Cu rugă şi cântec, simbol al focului sfânt,

Pogorârea Cea Sfântă din nou amintind!



Peste milenii ce dulce-i cântarea iubirii,

Blajinile glasuri ce-I sunt slujitorii,

Se roagă în limba iubirii Tremii Prea Sfinte,

Izvoru-I să curgă-n duioasele temple!



Mereu să ţinem deschise la suflet fereastre,

Veşnicul dar al iubirii dat prin Testamente,

Ni Te descoperi lumină în Sfânta Treime,

Şi intri în cei ce suntem a Creaţiei culme!



Aşa cum există loc mai adânc ca mării adâncul,

Mai înalt decât cerul, mai vechi decât timpul,

E Sfânta Treime înainte de toate Prezent,

Loc sfânt fără spaţiu, început sau sfârşit!



Spre partea din mine ce moarte nu are,

Priveşte o clipă , arunc-o privire,

Te strig printre lacrimi ce curg pe obraz,

Greu Te-am găsit şi vreau să rămân treaz!



16.06.2008 - Sfânta Treime