Poezie “Crucea”

O uneltă-al dureri barbare creată,

De omul lipsit de nivelul uman

Ajunse să fie pentru Domnul trasată

Să moară pe cruce, pironit, de tiran.



Un lemn prelucrat de-un om iscusit,

Unde fost-a jertfită Iubirea

Acolo pe Domnul l-au pus ţintuit.

Pe Cel ce adus-a, aicea, iubirea.



Venit-au soldaţii la El c-o-ntrebare!

Eşti rege-al iudeilor, spune?

Da, sunt: Le răspunse divina iertare,

Sunt jertfa de Tatăl trimisă.



În partea de sus a fiinţei divine

S-a scris în batjocora lumii,

Acesta e rege, cum El ne susţine!

Căci El este-un fiu al luminii.



Şiroaiele curs-au pe faţa-I senină

Prelinse pe crucea de om ridicată,

Şi-acestea adus-au o mare lumină

Creind El o punte în lumea Prea-naltă.



Cum oare sfârşitul Acelui ce-i sfânt

Să aibă pe-o cruce barbară

Aşa s-a întâmplat cum scrie-n cuvânt

Băut-a El cupa amară!



Ajuns-am noi liberi prin jertfa iertării

Prin moartea Acelui ce-I sfânt,

Şi noi vom ajunge o zi a-nvierii.

Lăsând tot ce-i vechi pe pământ.