Poezie Nu dispera (2)

De cîte ori tu iar suspini

Privind cu ochi de lacrimi plini,

Un viitor ce n-are rost

Și-o fericire ce n-a fost?



Privește cerul plin de stele

Și urcă iar amarul tot,

Învață numai de la ele

Să nu te stingi spunînd “nu pot!"



Căci sufletul ce este-n tine,

Are un rost pe-acest pămînt.

Tu speră numai într-un bine

Și n-ai să cazi nicicînd înfrînt.



Căci viața care-ți este dată

Este în mare, a Lui Dumnezeu.

Ce are pentru toți răsplată,

Pentru toți mereu.



Căci El, desăvîrșit și sfînt,

Veni în lume ca să moară

Și El răbdă pîn’ la mormînt

Orice batjocură și ocară!



Isus Hristos, crucificat

Ca mielul dus la junghiere,

În locul tău El a răbdat

Deci nu a fost fără putere.



Ascultă glasul care-ți spune

Să te înalți cu orice gînd,

Mai sus, spre El, în rugăciune

Și El te va-ntări oricînd.