Poezie Creat spre Biruinţă

Creat spre Biruinţă



După ce omu-a fost creat,

Dumnezeu i-a dat putere

Şi pământu-n lung şi-n lat

L-a pus sub-a lui vedere.



Reprezentanţi ai lumii noi

Şi-Adam şi Eva, acoperiţi,

De-o strălucire, amândoi,

Au fost cuprinşi şi-nvăluiţi.



Era veşmântul de lumină

Prin care Adam, încoronat,

În Eden, mândra grădină

A fost ca Rege înscăunat.



De Dumnezeu, ei aşezaţi,

În Casa lor cea pregătită,

Ei au şi fost binecuvântaţi

Ca o familie, în veci unită.



Stăpâni ai noului pământ

Li s-a supus orice făptură,

Şi-n ascultarea de Cuvânt

Porunca aveau ca masură.



Şi-n minunata lor grădină

Au fost supuşi la o testare,

De-a sta în ordinea divină

Prin porunca de-ascultare.



Căci numai după biruinţa

Examenului prin încercare,

Puteau obţine, făgăduinţa

Sfintei vieţi, nemuritoare.



Şi pentru timp şi veşnicie

Rămâneau veşnic biruitori,

Căci nu mai trebuiau să fie

Supuşi la test de două ori.



Desăvârşiţi, prin ascultare

Ei viaţa lor...îşi continuau,

Conform voinţei creatoare

Şi veşnic tineri rămâneau.



Căci fructele pomului vieţii

Aveau menirea să-ntreţină,

Vigoarea eternă a tinereţii

Cuprinsă în ordinea divină.



Astfel puteau să cunoască

Că-n Universul prea curat,

Iubirea cea Dumnezeească

Spre slava-I sacră i-a creat.



Flavius Laurian Duverna

29 mai 2008